BET
8574.88
0.01%
BET-TR
12489.83
0.01%
BET-FI
36581.38
-0.55%
BETPlus
1279.16
0.02%
BET-NG
720.09
0.32%
BET-XT
781.44
-0.04%
BET-XT-TR
1152.07
-0.03%
BET-BK
1630.54
-0.24%
ROTX
17766.13
0.06%

Termenul zilei

Quantitative Easing

Programul de relaxare cantitativă sau de cumpărare a activelor (quantitative easing sau asset purchase programme) reprezintă o politică monetară neconvențională în care o bancă centrală cumpără titluri de stat sau alte titluri de valoare de pe piață pentru a reduce ratele dobânzilor și pentru a mări oferta de bani. Ameliorarea cantitativă cum mai este denumită, crește oferta de bani din economie prin creditarea instituțiilor financiare (îndeosebi a băncilor) cu capital, în efortul de a promova accelerarea creditării și creșterea lichidității din piață.  Este considerată relaxare cantitativă atunci când ratele dobânzilor pe termen scurt sunt sau se apropie de zero și nu implică tipărirea de bancnote noi. Relaxarea cantitativă sau qe, a apărut odată cu criza economică din 2007 - 2008, cand Banca Centrală Americana (FED) a decis demararea unui program de achizitionare a unor active problematice (obligatiuni ipotecare garantate cu active imobiliare riscante) ale marilor banci comerciale americane, cu scopul de a creste lichiditatea sistemului financiar si a le ajuta sa depăseasca mai usor problemele pe care le întâmpinau la acel moment. In timp ce politica monetară a bancii centrale stimuleaza economia prin cumpărea obligațiunilor guvernamentale pe termen scurt pentru a reduce dobânzile din piață, atunci cand acestea ajung si se mentin o perioada mai lungă aproape de zero, această metodă nu mai poate funcționa. În astfel de circumstanțe, autoritățile monetare pot utiliza apoi relaxarea cantitativă pentru a stimula în continuare economia, prin achiziționarea de active mai riscante sau cu scadență mai lungă decât obligațiunile guvernamentale pe termen scurt, reducând astfel ratele dobânzilor pe curba randamentului.

12.11.2018
Semnatura Electronica Calificata (QES): O semnatura electronica calificata - qualified electronic signature (conform eIDAS Art 3) este o semnatura electronica avansata, care in plus fata de semnatura electronica simpla: 1) Este creata printr-un dispozitiv pentru crearea semnaturilor calificate; 2) Este bazata pe un certificat calificat pentru semnaturi electronice.  Dispozitivele uzuale pentru crearea semnaturilor pot fi in diferite forme ce se utilizeaza pentru protejarea crearii semnaturilor electronice cum ar fi: Smartcard, SIMcard, USB stick. Dispozitivele pentru crearea la distanta a semnaturilor digitale, administrate de un furnizor pot fi de asemenea utilizate acolo unde utilizatorul nu dispune de dispozitivele uzuale mentionate anterior. Aceste solutii pentru crearea la distanta a semnaturilor electronice sunt mai avansate din punct de vedere al solutiei tehnice oferite semnatarului, oferind in acelasi timp aceeasi certificare legala pe care o confera si semnaturile electronice calificate. Certificatele calificate pentru semnaturi electronice sunt emise de entitati (publice si private) care au un status certificat de catre o autoritate nationala competenta, indicata in “lista nationala de incredere” a statelor member UE. Fiecare emitent de certificate calificate poate furniza o cheie privata corespunzatoare, integrata in cadrul unui dispozitiv pentru crearea semnaturilor digitale. In timp ce diferite tipuri de semnaturi digitale pot fi potrivite pentru utilizare intr-un anumit context, numai semnaturile electronice calificate sunt recunoscute in mod explicit a avea un efect echivalent cu cel al semnaturilor olografe (de mana) in spatiul UE.
09.11.2018
Instituție de credit: Conform legislației în vigoare privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, instituţia de credit este: a) o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și în acordarea de credite în cont propriu; b) o entitate, alta decât cea prevăzută la lit. a), care emite mijloace de plată în formă de monedă electronică, denumită în continuare instituţie emitentă de monedă electronică. Instituţiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui şi funcţiona cu respectarea dispoziţiilor generale aplicabile instituţiilor de credit şi a cerinţelor specifice, în una din următoarele categorii: a) bănci; b) organizaţii cooperatiste de credit; c) bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ; d) bănci de credit ipotecar; e) instituţii emitente de monedă electronică. Banca Naţională a României este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit. Pentru supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit dintr-un alt stat membru, care desfăşoară activitate în România, în special printr-o sucursală, Banca Naţională a României colaborează cu autorităţile competente din statul membru de origine şi din alte state membre în care instituţia de credit desfăşoară activitate.
07.11.2018
Cambie: Cambia este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Titlul este emis de trăgător în calitate de creditor care dă ordin debitorului său numit tras să plătească o sumă fixată la o dată determinată în timp, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă. Cambia este un instrument simplu, ușor de folosit și universal recunoscut în legislația internațională; spre deosebire de cec, cambia este emisă de vânzător (în calitate de trăgător) și acceptată de cumpărător (în calitate de tras). De asemenea, spre deosebire de cec, se poate folosi pentru plăți la vedere (sight draft) și pentru plăți la termen (time draft).   Cambia poate fi scontată (cea la termen), trăgătorul primind banii la vedere de la o bancă de scont (mai puțin taxa scontului) care devine noul beneficiar al cambiei. Cambia poate fi transmisă prin gir si poate fi garantată suplimentar (avalizarea).
31.10.2018
Cost of Risk: Costul riscului il reprezintă prețul implicit sau explicit pe care o companie trebuie să îl plătească pentru a-și gestiona expunerile de orice natură. Acesta se compune, în mod obișnuit, din costurile estimate și din pierderile directe sau indirecte generate de activitățile ce tin de controlul pierderilor, finantarea/acoperirea pierderilor și reducerea riscurilor. Cost of risk derivă de cele mai multe ori din natura activitatii de baza a unei companii si este o măsură cantitativă a costurilor totale (pierderi, costuri de control al riscului, costuri de finanțare a riscului și costuri de administrare) asociate cu funcția de gestionare a acestuia, în comparație cu vânzările, activele totale și numărul de angajați ai unei întreprinderi. Scopul unei astfel de comparații este de a determina dacă costurile totale ale funcției de gestionare a riscurilor cresc, scad sau rămân constante, raportat la activitatea economică a întreprinderii. Value of risk, spre deosebire de cost of risk, reprezintă beneficiul financiar pe care o activitate de monitorizare a riscurilor îl poate aduce acționarilor unei organizații. În teoria financiară, toate activitățile pe care o companie le-ar putea întreprinde, de la intrarea pe o piață nouă la dezvoltarea unui nou produs, poartă diferite riscuri, de aceea, determinarea cu acuratete a probabilitatii de aparitie si dimensiunea valorică a acestora, poate conduce la economii importante si la un cost de oportunitate sustenabil.
26.10.2018
Investiție greenfield: O investiție greenfield este o investitie care se dezvoltă "de la zero", pe un teren fără infrastructură existentă, unde o companie (de obicei de mari dimensiuni) își construiește o nouă facilitate de productie. Investitiile de tip greenfield sunt de obicei efectuate acolo unde exista un potential major de dezvoltare in anumite ramuri economice, datorită riscurilor pe care le comportă, având in vedere costurile ridicate cu construcția facilităților si punerea lor in funcțiune. Pentru o bună fundamentare a deciziei de alocare a resurselor, aceste investiții sunt precedate de studii de fezabilitate si au planuri de afaceri solide, precum si analize de impact cu ajutorul carora partile interesate in proiect pot lua decizii economico-financiare viabile. In cazul investițiilor cu un puternic impact economico - social, companiile private apelează la facilități acordate de autoritatile locale sub forma ajutorului de stat, pentru cheltuieli eligibile de natura activelor corporale şi necorporale, precum şi cele legate de închirierea construcţiilor aferente investiţiei iniţiale. Un aspect important in fundamentarea deciziei de investitii este evaluarea costului de oportunitate sau ce alternativă mai există, care ar putea aduce cel putin aceleași beneficii pe termen lung, dar cu costuri mai reduse. Spre deosebire de investițiile greenfield, investițiile de tip brownfield se remarcă prin existența unei infrastructuri de producție functională, care este de obicei achiziționată in scopul dezvoltării unor noi activități sau îmbunătățirea celor existente.
Pagina 1 din 61